Hai s-o facem, Romania!

Efervescenta mare in grupurile de ecologie. Agitatie teribila, planuri, echipe peste echipe, coordonatori, planuri, sms-uri, email-uri, mass-uri, o nebunie. Crema cetatenilor responsabili e in fibrilatie. Ne organizam, epuizam stocuri de saci menajeri si farmaciile vand manusi si mascutze ca in vremurile bune ale gripelor aviatoare. "Let's do it, Romania" e pe noi, proiect de pionerat pe plaiurile noastre. O prima initiativa nationala de a curatza gunoiul romanesc. Vorbim chiar de acel gunoi care se tot aduna de cand neamu' romanesc si de care nu putem scapa decat daca o facem o data, bine si neaparat impreuna. Avem si program: Sambata, de la 8.00 la 15.00, bagam tare cu avant patriotic toti deodata si gatam.
Intre timp nea' Ghitza, vecinul de la 2, bland si respectabil taraie dupa el doua plase burdusite de caserole cu mici, pita, cartofi si ceva bere. Atent isi verifica casetele si inchide portbagajul Loganului plin ochi cu toate cele trebuincioase unui picnic cu copchii si cumetrii. Pe parbriz gaseste un fluturas: "Let's do it Romania! Alatura-te echipei noastre! Suna la 074...... pentru o Romanie mai curata.". Ce-o fi asta...? in gandul lui...bine ca nu-i vreo amenda... ...nici nu stie in ce limba este cuvantul ala strain si presupune resemnat ca iar e vreo gaselnitza plina de diletantism a promovarii plaiului autohton. Apai, faca ce-o vrea... oricum, e plina tzara de nebuni... no las... bine ca nu ploua ca iar nu se facea jaru' cum trebe.
Dar ecologistii nostrii, voluntarii ONG-urile de toate culorile se desfasoara, stiind ca in acel moment colegii din toata tara se ocupa de obiectivele atent alese pe internet. Sefii de echipa raporteaza prin SMS situatia si harta electronica se actualizeaza si devine tot mai verde. Suntem toti... toata Romania e la treaba, sau aproape. Am uitat de nea' Ghitza, mare fan de gratare, de Felicia, domnisoara monderna si eleganta, fata de oras si club care nici ea nu auzise nimic si ce sa mai vorbim de George, meserias tare bun la rigips ce afirma tare ca face treaba si singur ajutat uneori de un baiat muncitor care nici nu bea. Mai spune ca oamenii seriosi nu se tin de prostii si cand au ceva de spus o spun romaneste daca daca tot fac ceva in Romania. Doamna Pop de la 3 cu vasta experienta in curatenie casnica clatina din cap spunand ca degeaba facem curat daca nu mentinem si ca o data e prea putin indiferent cat de grozav o faci. Cad pe ganduri... O facem dar pana la urma ce anume? Care nu stie engleza pica la socoteala, la fel si cei care nu stau pe net si mai ales uitam ca a face cateva ore pe gunoierul curajos nu educa pe nimeni ci eventual convingem lumea ca totusi are cine sa curetze in final... Nu pot sa nu mi-o imaginez pe tanti Pop clatinand din cap: bine bine, de facut faceti voi, dar cine pastreaza mai copii?

Teatru mic, teatru mare...

Toamna incepe stagiunea de teatru... efervescenta, cunoscatori, spectacole, discutii. Teatrul... subiect monden, stilat, ocazie perfecta pentru unii de a se pretinde inteligenti, interesanti si cultivati. Ocazie sa ne imbracam pretentios la spectacole... kitsch purtat cu pretentii de gusturi elevate sau nonconformism. Domisoare batrane cu eleganta resuscitata, domni depasiti dar pedanti, tineri cu minti obnubilate inchizand mobile, exclusiv lume buna. Toti se pricep, cunosc nume de actori, regizori, au opinii cvasiargumentate, descifreaza simboluri chiar si acolo unde nu sunt... un ghiveci inteligento-cultural remarcabil. Unii spun ca teatrul este un intrument de imbogatire intelectuala si un act de cultura pe cand altii sugereaza ca nu este altceva decat divertisment si poate o modalitate distractiva de a transmite foarte complicat si cu mult efort o idee simpla. Trebuie doar sa ne amintim de evolutia teatrului din vremurile pe cand distra poporul prin balciuri sau pe curtenii plictisiti la palat. Acesta este teatrul mic, efort omenesc de a reproduce in laborator sentimente, experiente, senzatii. Exagerarea, oribilul, rasul isteric sunt ingrediente necesare pt a ne impaca mai bine cu rolul ce il avem toti in celalalt spectacol al teatrului mare. Un singur spectacol care se joaca in premiera, fara casting, fara repetitii, fara scenariu. O scena imensa plina de actori haotici, fara regizor. Dramele se joaca simultan cu comediile. Actorii scriu scenarii, propun si executa, creaza costume si isi atribuie roluri. Domnisoare sensibile alearga dupa vise nerealiste, dependentii de drama introduc in scena noi acte pline de suspans. Este un spectacol complex, plin de staruri fara public. Nimeni nu doreste sa priveasca si toata lumea are rol principal. Shakespeare a scris pe zidurile celebrului Teatru Globe deviza "Lumea-i un teatru" si nu a incetat sa regaseasca teatrul pretutindeni, in gesturile amantilor sau in deciziile regizorilor, in strategiile servitorilor sau in meditatiile inteleptilor. Actul capata proportii, actorul nu mai este satisfacut doar de rolul sau astfel incat devine si regizor pentru altii, creaza scenarii si atribuie roluri ca doar avem o carenta teribila aici. Actul de creatie creste in intensitate tradat de vacarmul replicilor actorilor care abia se aud bruiate de sugestile regizorilor. Apar confuzii... se incurca textul, nu se mai stie care e regizor si care e actor dar e multa pasiune dezlantuita asa ca se merge mai departe. Dar sala e goala... doar scaune prafuite si uitate... undeva in spatele unei usi duduie vechiul generator. Atatea reflectoare depind de el... dar e lasat in paragina... Din cand in cand tuseste... motorina e pe sfarsite cu sanse mici sa observe cineva... ca...doar toata lumea joaca in spectacol.