joi, 9 septembrie 2010

Teatru mic, teatru mare...


Toamna incepe stagiunea de teatru... efervescenta, cunoscatori, spectacole, discutii. Teatrul... subiect monden, stilat, ocazie perfecta pentru unii de a se pretinde inteligenti, interesanti si cultivati. Ocazie sa ne imbracam pretentios la spectacole... kitsch purtat cu pretentii de gusturi elevate sau nonconformism. Domisoare batrane cu eleganta resuscitata, domni depasiti dar pedanti, tineri cu minti obnubilate inchizand mobile, exclusiv lume buna. Toti se pricep, cunosc nume de actori, regizori, au opinii cvasiargumentate, descifreaza simboluri chiar si acolo unde nu sunt... un ghiveci inteligento-cultural remarcabil. Unii spun ca teatrul este un intrument de imbogatire intelectuala si un act de cultura pe cand altii sugereaza ca nu este altceva decat divertisment si poate o modalitate distractiva de a transmite foarte complicat si cu mult efort o idee simpla. Trebuie doar sa ne amintim de evolutia teatrului din vremurile pe cand distra poporul prin balciuri sau pe curtenii plictisiti la palat. Acesta este teatrul mic, efort omenesc de a reproduce in laborator sentimente, experiente, senzatii. Exagerarea, oribilul, rasul isteric sunt ingrediente necesare pt a ne impaca mai bine cu rolul ce il avem toti in celalalt spectacol al teatrului mare. Un singur spectacol care se joaca in premiera, fara casting, fara repetitii, fara scenariu. O scena imensa plina de actori haotici, fara regizor. Dramele se joaca simultan cu comediile. Actorii scriu scenarii, propun si executa, creaza costume si isi atribuie roluri. Domnisoare sensibile alearga dupa vise nerealiste, dependentii de drama introduc in scena noi acte pline de suspans. Este un spectacol complex, plin de staruri fara public. Nimeni nu doreste sa priveasca si toata lumea are rol principal. Shakespeare a scris pe zidurile celebrului Teatru Globe deviza "Lumea-i un teatru" si nu a incetat sa regaseasca teatrul pretutindeni, in gesturile amantilor sau in deciziile regizorilor, in strategiile servitorilor sau in meditatiile inteleptilor. Actul capata proportii, actorul nu mai este satisfacut doar de rolul sau astfel incat devine si regizor pentru altii, creaza scenarii si atribuie roluri ca doar avem o carenta teribila aici. Actul de creatie creste in intensitate tradat de vacarmul replicilor actorilor care abia se aud bruiate de sugestile regizorilor. Apar confuzii... se incurca textul, nu se mai stie care e regizor si care e actor dar e multa pasiune dezlantuita asa ca se merge mai departe. Dar sala e goala... doar scaune prafuite si uitate... undeva in spatele unei usi duduie vechiul generator. Atatea reflectoare depind de el... dar e lasat in paragina... Din cand in cand tuseste... motorina e pe sfarsite cu sanse mici sa observe cineva... ca...doar toata lumea joaca in spectacol.

7 comentarii:

  1. Mie imi place spectacolul oamenilor. Chiar si cel pe care il faci tu :P..... chiar si de pe un scaun prafuit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pana la urma nu suntem nici ceea ce facem, nici ceea ce gandim ci pur si simplu personajul pe care alegem sa il jucam in piesa zilei de azi, si apoi de maine si apoi...


    Kiki

    RăspundețiȘtergere
  3. obnubilat.... de nu te-as cunoaste la nivel rezonabil, as fi scris ca dai dovada de o "pedanterie" excesiva a cuvintelor plantate in acest articol bine articulat, cu un amendament: lumea spectatorilor, care MI se perinda in fata "margelelor", ii o admirabila apretura de moment.

    RăspundețiȘtergere
  4. Catre Anonim: Te-am ginit prietene drag... Limbajul te cam da de gol... Abia astept prima ocazie in care sa "comentam" impreuna acest spectacol teribil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Perspectiva unui actor sau spectator?

    RăspundețiȘtergere
  6. Teatru cu sala goala nu exista;nici macar pe scena teatrului mare. Sigur ca e mult mai interesant pentru spectatorii din loje sau galerii sa-i priveasca si sa-i dojeneasca pe actorii din avanscena. Ei doar inca nu sunt actori buni,dar se straduie din toate puterile,ca doar atat de mult isi doresc sa joace pe scena si nu doar sa se perinde in fata rampei...
    Indiferent de rolul atribuit, sa-l jucam asa cum se cuvine!!

    RăspundețiȘtergere