marți, 31 august 2010
Suntem ceea ce facem...
Pffuuu... degetele mi se opresc pe taste... imi intorc privirea spre dreapta... Toamna imi bate la geam... ma surprinde desi o asteptam. Isi anuntase subtil venirea inca din 15 august desi atunci eram pe meleaguri insorite. Privirea mi se pierde prin fereastra, furata de atmosfera plumburie. Ma intorc la monitor si sunt izbit neplacut de lumina albastruie asa ca las castile, ma ridic, din doua taste blochez calculatorul, imi culeg haina din cuier si ies in ploaie apucand o directie aleatoare de-a lungul trotoarului presarat de balti limpezi. Ma copleseste iar acel miros atat de familiar... rece, nostalgic si plin de dor, acel dor nebun... un cocktail ametitor de senzatii. Finele picaturi de ploaie imi mangaie parul si fata. Ma pierd in ganduri obscure desi mi-am propus de atatea ori sa fie altfel... Am invatat ca singura directie a gandurilor trebuie sa fie spre activitati creatoare si pozitive. Budhha spune ca "suntem ceea ce gandim" dar eu nu vreau sa fiu ceea ce gandesc acum. Mai mult decat atat eu cred ca "suntem ceea ce facem". Pasesc prin balti cautand cu privirea prin textura neregulata a asfaltului raspunsuri la intrebari inca nerostite... Am ajuns sa inteleg că adevaratii prieteni sunt numarati si chiar si pe acestia ii poti avea doar daca lupti pentru ei. Fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata. Cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Suntem ceea ce facem pentru ca in final conteaza prea putin ceea ce credem, ceea ce speram si ceea ce dorim. Am invatat sa fac lucruri pe care sa nu le mai regret indiferent de rezultatul final... Toamna este minunata pentru unii si detestata pentru altii si asta pentru ca pasind pe strazi prin ploaie risti sa te intalnesti cu tine insuti... Pfuuu... e teribila!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu prefer sa ma intalnesc cu mine intr-o zi insorita de primavara, atunci cand gandurile si totul e plin de viata si de voie buna...
RăspundețiȘtergereBine spus: "suntem ceea ce facem"!
RăspundețiȘtergereIti amintesti ce iti spuneam acum ceva timp?: "Don’t let wishes die,don’t let things die, turn them into deeds, otherwise they are just dead things". Suna atat de aiurea, dar de cate ori nu ni se intampla?...
In momentul in care gandurile prind contur, cand iti doresti ceva cu adevarat,cu siguranta vei primi si raspunsurile inca nedeslusite, iar acel ceva va deveni posibil.
Ai deja, pe plan profesional, un exemplu clar si demn de vointa in fata ta: medicina!
Amice, mai tii minte discutia noastra contradictorie de pe malul marii? eu sustineam sus si tare ca suntem ceea ce gandim , iar tu, una-ntruna ca suntem ceea ce facem. Concluzia, da.. fiecare are dreptate:)
RăspundețiȘtergereSuntem ceea ce gandim si ceea ce facem, caci faptele pornesc din ganduri. Una nu o exclude pe cealalta, caci ce ne-am face daca n-am avea emotii cand realizam cate ceva.. un robot este un robot, pentru ca face lucruri.. nu simte, nu are constiinta. Cand intr-o zi de toamna cu aerul ala mirosind a te plimbi pe trotuar.. mirosul ala esti tu. esti ceea ce gandesti.. esti ceea ce faci.. un trecator nostalgic si plin de dor.
Am si o mica anecdota.. bineinteles, romanii au facut un banc din asta.. dar eu o prefer pe prima;
Doi evrei se certau de zor pe malul unui rau. Un alt evreu, observandu-i pe acestia, ii convinge sa mearga la rabin, ca acesta sa imparta judecata intre ei. Pe rand, acestia ii expun rabinului convingerile. Rabinul, dupa ce il asculta pe primul, ii da dreptate. Il asculta pe al doilea, ii da si lui dreptate.. Al treilea dintre ei.. foarte contrariat, ii spune rabinului ca si primul si al doilea au gresit si ca nu se poate sa aiba amandoi dreptate. Rabinul se uita la el si ii spune: pai vezi? si tu ai dreptate!
Adevarul.. frumos si placut subiect.
Ca deviere de la subiect, rabinul avea dreptate si el.... intr-adevar exista situatii in care multi au dreptate...in felul lor. Si asta face totul atat de complicat...
RăspundețiȘtergereMi-e dor de toamna din Sibiu linistita si colorata in amintirile mele..unde sunt acum toamna nu are culoare .. poate parea o tampenie ..noi suntem noi si tot ceea ce ne inconjoara. Mi-as fii dorit sa fiu langa tine in acel moment si sa iti spun ca ai mereu o persona langa tine fara minimul interes..Cu sigurata vei culege si toamna asta dar deschide-ti sufletul si lasa soarele sa te scalde chiar daca la sfarsitul verii nu mai e atat de puternic, fa-l sa devina!
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru tot ce expui aici pe blog!!