...e tarziu si stau de ceva timp urmarind miscarea intermitenta a cursorului iar degetele agatza cu greu un capat de gand pe care sa il inoade sub forma de cuvinte. Ni se spune de atata timp "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" fara insa a detalia cineva ce inseamna acest lucru... si eu ma intreb cum sa imi iubesc aproapele daca eu n-am habar cum sa ma iubesc pe mine... sau mai rau daca am un sentiment negativ in ceea ce ma priveste? Oare daca ajungi sa te urasti pe tine, poti iubi pe altii...? Cat de putini sunt totusi cei care sa spuna ca nu isi iubesc macar copilul, iubita, parintii si pe altii... si totusi cati dintre acestia macar dau de inteles ca s-ar iubi pe ei cu ceva?... Dar, cum sa te iubesti pe tine insuti? Sa fie convingerea ca multitudinea atributelor ce te definesc sunt minunate?... sau o proiectia pozitiva a propriei persoane?... Avem atata energie incat iubindu-ne pe noi sa mai ramana ceva si pentru aproapele nostru?... Nu vi s-a intamplat niciodata sa analizati un fenomen exterior care sa para clar ca lumina zilei si la implementarea asupra propriei persoane sa esueze lamentabil? De ce iubirea ar face exceptie?... Pare pe departe mult mai clar cum sa iubim decat cum sa ne iubim. Caminante spunea: “Probabil adevarata nefericire nu e sa nu fii iubit, ci sa nu poti iubi”. Ascetii manastirilor spun adesea ca iubirea trebuie inmultita si asta incepand cu primul om pe care il intalnim...fiecare om nou pe care il intalnim in viata noastra devine un candidat la iubire... dar... cum sa iubesti pe cineva pe care nu il cunosti?.. daca ne face rau in final...? daca o sa suferim...? si raspunsul mi-l da un parinte de la manastire: "Draga, pe om daca-l iei de bun, bun il gasesti, si daca-l iei de rau, tot pe acela, si rau il gasesti". Oare cati oameni pe care ii judecam si le atribuim defecte ne par asa doar datorita noua? Toti vorbim de iubire, toti cautam iubire... probabil unii chiar avem impresia ca o si meritam asteptand si cautand te miri pe unde... dar facem ceva pentru asta? Voi ce faceti in afara sa visati, sa sperati si sa va rugati?...
Mi-a placut tare mult titlul unui roman scris de Alice Nastase: 'Dragostea e un bonsai'
RăspundețiȘtergereDupa lectura am inteles legatura dintre cele doua,care nu e nici pe departe cea a iubirii care creste,infloreste si moare,reluandu-si ciclul firesc de atatea ori,traind de fiecare data noi inceputuri. Dimpotriva face referire la ideea fragilitatii sentimentelor,la nevoia permanenta de ingrijire a iubirii pt a avea sanse sa reziste intr-o lume mercantila si plina de tentatii murdare.
Dar... pt a ajunge la toate acestea nu ar trebui sa ne iubim si sa fim in armonie cu noi insine? ca rezultat al autocunoasterii si al acceptarii sinelui astfel incat sa ne putem pretui si sa ne placa ceea ce vedm in noi.
Nu ar trebui sa ne acordam sansa de a cunoaste si iubi pe cel care-l numim aproapele nostru? ca sa putem obine energia necesara de a ne iubi chiar pe noi...
In final nimeni nu ne poate asigura ca ne va face rau sau ca vom fi fericiti. Dar daca tot avem aceasta sansa de ce sa nu o inmultim? Pt ca asa cum bine stim,iubirea singura nu aduce fericirea!
Nu stiati ca narci(sa)sismul ii cea mai frumoasa, cea mai delicata, cea mai neastamparata floare, "fecundata" de pamantul romanesc?
RăspundețiȘtergereeu cred ca doar daruind iubire putem sa ne iubim pe noi insine..
RăspundețiȘtergereVreau doar doua- trei lucruri sa spun;
RăspundețiȘtergere> ''Daca ajungi sa te urasti pe tine, poti iubi pe altii..?'' Eu cred ca te urasti pe tine, pentru ca nu ii poti iubi pe altii;*
> De ce sa tot diseci ca un legist trairile ? Asta aduce a tortura.. Si sunt de acord cu Nichita Stanescu intr-una din poeziile sale, cu cele doua versuri: ''Nu trebuie intelese sentimentele/ Ele trebuie sa fie traite''**
> Bucuria de a fi! Asta e suficient ca sa te vindeci de toate neputintele! Bucura-te ca esti asa cum esti!
________________
* dar si aici.. neputinta provine dintr-o incapacitate personala care tine de egoismul propriu..sunt zicale precum: ''nu exista nu pot, exista nu vreau''sau ''daca vrei cu adevarat, poti''
**.. insa omul este de multe ori atat de legat de sine, incat nu vrea sa renunte nicimacar la starea lui de rau.. de ce sa iubeasca? de ce sa se scuture de tot raul, cand are o ocupatie?? Si prefera autotortura, pentru ca adora sa se simta victima.