Demonii din noi...

Toata lumea povesteste de principii si de alegeri morale. In ciuda multor sfaturi, pareri si idei lucrurile nu se schimba. Medicina ne invata ca nu este suficient sa tratezi simptomul atata timp cat ignori cauza pentru ca problema recidiveaza atunci cand te astepti mai putin. Toti condamnam ura, invidia, cruzimea si razbunarea dar putini sunt cei care nu actioneaza uneori sub imboldul acestor sentimente. Umanitatea construieste reguli morale si sisteme de penalizare asociate. Se afirma ca lumea este rea si suntem mai toti de acord ca devine tot mai rea. Luam pozitie formala, ne scandalizam dar in esenta nu facem nimic. Focusul cade pe manifestare si contracararea ei si prea putin pe cauza... De unde apare ura, invidia fata de omul de langa noi? Cu ce ne afecteaza ca celalalt este frumos, destept si cu succes?... Poate ca nu oamenii acestia sunt cauza atitudinii noastre ci faptul ca ne reamintesc exact acele lucruri despre noi care nu ne plac si astfel ei devin demonii nostrii de a caror confruntare fugim cu disperare. Se spune ca nu exista frica mai mare decat confruntarea cu sinele... poate ca este singurul tip de confruntare in care descarcarea violenta nu se poate produce si unde singurele arme de succes sunt acceptarea si in final evolutia spre un nou stadiu... lucru adesea dureros si mare consumator de energie. Fugind de confruntarea personala gasim solutia catalizand ura spre semenii nostrii si alte fiinte plapande care de cele mai multe ori nu au posibilitatea sa se opuna... Am construit mecanisme sa penalizam aceste manifestari... dar atata timp cat uitam de cauza nu credeti ca nu reusim decat sa perpetuam durerea si ura?