Sunt putini cei care nu ar putea sa spuna ca macar odata nu au fost abordati de catre cineva suferind sau ca nu au apelat la ajutor si intelegere la greu. Oare de cate ori am interpretat gresit semnalele celui care ne-a cautat urmarind un raspuns sau pur si simplu o persoana care sa asculte. Oare de cate ori am tratat cu superficialitate sadind in schimb indoiala si nesiguranta? Atunci cand esti fericit ai impresia ca toata lumea din jurul tau este fericita dar pe de alta parte cand esti nefericit uneori iti pasa prea putin de cei din jur. Probabil eu-ul tau este prea satisfacut de acel sentiment plin si nu prea mai exista alte prioritati decat problemele personale. Sunt sigur ca fiecare cunoaste macar pe cineva adancit in probleme si care are ceva ce il impiedica să se realizeze, sa ia job-ul de vis, sa iubească persoana potrivita, sa isi implineasca un alt vis... Motivele pot fi o relatie distrusa, multiple si repetate esecuri sau pur si simplu o stare de aversiune de sine. Este momentul in care cuvintele noastre, gesturile noastre indiferent cat de nebunesti sunt pot restabili un echilibru si pot da un imbold pozitiv si nu de putine ori "samariteanul" din noi trece la treaba.
Din pacate se pare ca doar oamenii cu un suflet deosebit ar fi în stare de sacrificiul propriului confort pentru a aduce un plus de alinare unei persoane la greu. Pentru cel aflat intr-o situatie dificila, o vorba plina de dragoste si afectiune, un semnal ca cuiva ii pasa de el, poate face uneori diferenta dintre viata si moarte. Si tot pentru un astfel de om, raceala ta, ignoranta ta il poate îngropa definitiv. Cu toate acestea de prea multe ori esuam frustrati. Am ajuns sa cred sincer ca nu toti oamenii isi doresc fericirea si ca unii pur si simplu nu vor sa fie ajutati si salvati. Probabil acea senzatie de nefericire si suferinta ii identifica si ii face unici. Asta au cunoscut si asta isi doresc... se complac intr-o zona proprie de comfort si se multumesc sa planga, desi multi au oameni alaturi dispusi la sustinere dar fara nici o sansa de reusita...
Gesturile noastre,oricat de exagerate sau de nebunesti par,sunt gesturi care starnesc si dau un imbold pozitiv la viata,de care vorbesti si tu.
RăspundețiȘtergereSunt lucruri pe care le fac si eu pentru cineva drag,in care vad ceva special,deosebit,in care imi regasesc trairile,alaturi de care as lupta pentru un scop nobil,indiferent cat de mare ar fi sacrificiul. Ce e trist insa in aceasta situatie e faptul ca astfel de oameni raman de multe ori neutri gesturilor,fie prin refuz,fie ca nu mai sunt motivati de aproape nimic,ajungand de fiecare data la aceeasi concluzie: ca nu mai merita…
Si asa,cu fiecare cauza pierduta devenim la randul nostru distanti si reci,renuntand treptat la cauza nobila pt care am lupta.
Si vine intrebarea: de ce suntem rasplatiti de oamenii de langa noi cu pretul indoielii si al nesigurantei? Noi,care la randul nostru suntem adanciti in propriile probleme...
Merita oare asteptarea si sacrificiul final sau e doar o lupta dusa in van?