De ce mie? Sa merit asta? Am gresit cu ceva? sunt intrebari ce pornesc suvoi atunci cand linistea fragila a sufletului este sparta violent...urmata apoi de tacere si durere muta... doar e randul tau sa faci urmatoarea mutare, nu?... Unul dupa altul... pe rand... Sa fim fair-play... se practica in sport... putem si in dragoste, nu? Ingerul spledid: Eu am zis ce am avut de spus... Tu: ...inghiti in sec cu gura uscata, paralizat de halucinanta demonstratie de forta... Inebunesti dar nu atat de mult incat sa nu simti totul...e un crud pur si ti se face rau de tine insuti... de ce sa te agiti?... doar e sah mat...minunat... ti se spune suav si cald exact atunci cand nu mai poti face absolut nimic... macar ai dreptul la spasme inutile... intrebi pamantul cu fata ingropata: de unde atat minciuna si perversitate... apoi refuzi sa crezi ca e adevarat dar nu tine... chiar asa este. Dar cum e posibil...? Ai cladit un castel...l-ai cladit cu ce ceea ce ti s-a dat... dar e nisip... incerci disperat sa ii menti forma dar apa curge printre degetele tale antrenand boabele fine lasandu-te cu mainile goale... iubire romantica, suflete pereche, batranei sustinandu-se fericiti, fata din vis...?... o recunoscusem in aceasta lume... am memoria fetzelor, nu ii confund niciodata... dar poate nu e asa...
O ploaie de ganduri ne ciuruie sufletele si din prostie sau din mandrie nu stim sa ne deschidem umbrela la timp.
RăspundețiȘtergereCui dovedim halucinantele demonstratii de forta? demnitatii,...orgoliilor,...sau....?
Unde sunt entuziasmul si bucuria prieteniei de la inceput?....s-au restrans usor in formalitati si tehnologie, numita internet.
De ce nu se cladeste castelul in doi, si nu separat, cu propriile maini, si nu cu propriile ganduri; de ce se complica lucrurile?....si mai mult..interpretate drept perversiuni....trist. Astea sunt nisipurile vremurilor noastre...
Nici o infrangere nu ne poate opri sa renuntam la vis...la acelasi vis...dar oare vrem cu adevarat?.....si ce facem pt asta?
eu, niciodata nu m-am priceput in a ma exprima in cuvinte alese, niciodata n-am fost in stare sa exprim in cuvinte ideile sau starile care ma napadeaua uneori, de multe ori am simtit nevoia de a ma elibera prin scris pentru ca am invatat, intr-adevar de la altii, ca atunci cand iti recitesti gandurile te regasesti intr-o oarecare masura ... dar tu scrii frumos, din suflet si mai ales real... de ce te-ai oprit?
RăspundețiȘtergereSaluty... Nu m-am oprit din scris doar ca nu am mai publicat... dar avand in vedere ca exista macar o persoana care are placerea sa citeasca ceea ce scriu atunci o sa reincep sa o fac cu drag.
RăspundețiȘtergere