Trag frana de mana, cobor grabit trantind portiera si intru in curte impleticit in bagaje... Cu grija strang puternic plasa galbena in care plimb respectabilul Guyton cu care am o relatie speciala zilele acestea. Nu apuc sa fac prea multi pasi ca aud o voce cristalina si peltica: Maiuuus, dar tu ce tot cari acolo tiii unde tot mergi?... ca noi giucam tenis. Ridic privirea la timp sa evit mogaldeatza de 3 ani ce a rasarit ca din pamant in fata mea... Pai cu cine joci tenis mai Noah? ... pai cu Maria... si Radu e albitu... Si unde-s mai Noah ca nu-i vad...? Pana sa termin apar de dupa coltz si celelate doua fetze mazgalite de afine. E clar... iar fac astia legea in curte... Si cum jucati voi tenis...? Imi arata, eu comentez, ei raspund si ajungem la polemica... abia o scot la capat... Nu mai fac eu greseala sa ma pun cu grupa mare ca iar pierd... Hai sa ne dam cu bicicleta...dispar toti 3 pe scari la subsol si pana sa ma urnesc in drumul meu aud: Maiuuusss... ne adjutzi?.. ca nu putem ca-s grele si e apa... Las bagajele si cobor... Trag aer in piept... apuc bicicleta Mariei...si pornesc cu ea spetit de povara...ma incalzesc... gafai... ma inrosesc la fata... Maria se uita cu ingrijorare cum picioarele mele prind forme bizare...Ufff... ce grea este...ufffff... in final razbesc cu greu si ma rasplateste cu un chiot puternic de bucurie... ma intorc la baieti... treaba e departe de a fi gata, mai avem de carat. Noah, prinde si tu si hai sa o ducem amandoi ca nu pot singur. Cu fatza grava, prinde ferm pedala stanga si-mi face semn cu capul. Pornim... schimbam priviri... gafaim... nici macar un geamat nu ne scapa... putem... ajungem la scari... mai sunt 5 trepte... continuam... inca un pic... si... ajungem. Noah lasa pedala si imi spune rar si apasat: ....vezi... noloc ca-s male ca nu leuseam...
:)) superb !
RăspundețiȘtergereai un stil genial. asa ma incanta de fiecare data cand citesc intamplarile tale.
de la intrebarea "de ce sa scrii...? si pentru cine...?" cand in final ai pus punctul pe i, cu faptul ca scrii pentru noi, cei care citim. continuand cu minunata motivatie care ai avut-o cand ai ales SMURD-ul...apoi emotia povestii despre imbratisare, cu lacrimi in ochi cand i-am aflat povestea lui Nick Vujicic cum poate sa faca atat de multe lucruri chiar daca nu are maini si picioare...dar are o vointa de fier. este cu adevarat un mare exemplu de care ar trebui sa ne amintim de fiecare data cand cadem...si nu in ultimul rand, ultima postare :)
te felicit pentru alegerea facuta cu SMURD-ul, si vreau sa-ti multumesc pentru faptul ca scrii. mie personal mi-a facut enorm de mult bine cand am citit intamplarile tale...simtirile tale...in momentele cand aveam cea mai mare nevoie sa aud, sa citesc, exact ce tu ai avut de "oferit"...
Multumesc tare mult pt aprecierile tale... Stii si tu prea bine ca nu este nimic genial aici, sunt doar lucruri spuse... si atat... Este motivant sa aflu ca aceste cateva randuri ajung sa fie citite si atat de frumos pretuite de oameni ca tine.
RăspundețiȘtergere