E devreme dimineatza, sunt in pat, cu ambele maini sub perna. Ma simt usor gadilat de firavele raze ale diminetii, dar refuz sa ma trezesc. Ca un facut incep sa fiu sacait de flash-uri cu schemele tracturilor cerebelo-cerebro-cerebeloase. Le indepartez cu greu din minte sa mai fur cateva momente de atipeala dulce si linistita. Aproape reusesc, dar linistea este sparta de sunetul crud al alarmei. Pulsul imi sare de la 60 la 180, simt rush-ul de adenalina si uit de mine. Aud voci: Hai sa mergem, avem caz! Sar in bocanci si in urmatorul moment sunt in ambulanta si in timp ce imi pun manusi aud: o fetitza de 7 ani cazuta pe scari... Pffuuu! Sare amorteala de tot, imi inabus reactile firesti de revolta si ma mobilizez: Nu-s aici pentru mine! Ajungem, pacienta noastra, o fiinta plapanda geme si se agita. O monitorizam, e stabila dar ceva nu e in regula. La intrebarea daca a vorbit dupa incident, ni se raspunde ca nu a vorbit niciodata si ca nici nu intelege ceea ce i se spune prezentand un handicap sever neurologic si parintii au avut grija de ea toti acesti 27 de ani. CEEEEEEEEEE? ... cat ati spus...? ma uit la trupul micutz: nu are 7 ani...? NU, are 27 de ani. Parintii plangeau si se vedea pe ei ca acea fiinta firava si chinuita este dragostea lor si isi doresc din tot sufletul sa ii fie bine si sa aibe grija de ea in continuare. 27 de ani!!!....Am fost toti profund miscati. Au devenit eroii mei... Iubirea adevarata in manifestarea ei pura este teribila se impune intotdeauna. Ne miscam rapid in timp ce o linistim pe mama ei care isi frangea mainile de disperare. Nu avem motive sa credem ca nu va fi bine si incercam sa o calmam. Priveam pe drum aceasta copila mult iubita si ma intrebam: Ce stiu eu despre iubire...?
Hello
RăspundețiȘtergereAcum am si eu putin timp sa "rasfoiesc" gandurile tale.....si la acest post....am ramas socata,si chiar emotionata...
Foarte tare ceea ce scri si cata pasiune pentru ceea ce faci!!!
Heiiii... saluty Helen...ma bucur ca esti prin zona... avem atatea exemple de acest gen in jurul nostri si totusi ajungem sa nu le vedem cu adevarat... ne fura peisajul probabil si urmarim alte lucruri carora le mai spunem si sentimente frumoase, iubire magica etc... Cred ca iubirea este altceva... si cine este capabil de acest lucru este cu adevarat exceptional.
RăspundețiȘtergeremult timp m-am revoltat impotriva suferintei, nu-i intelegeam locul in iubire, dar mai mult decat partea placuta, iubirea adevarata e jertfa de sine. uit asta in fiecare zi si caut cu nesat sa o gasesc. acesti parinti sunt intr-adevar acolo langa ea, neconditionat si cu tot sufletul, indiferet de ce le da viata. asta e iubirea...
RăspundețiȘtergere